Given-un film despre călătorii și nu numai

Given este povestea unei familii care pleacă într-o călătorie epică în jurul lumii. Daize și Aamion pornesc alături de copiii lor Given (3 ani) și True (3 luni) într-o aventură ce se va întinde pe șase continente 15 țări și 40 de orașe.

Povestit din perspectiva lui Given, avem parte de o viziune asupra lumii așa cum doar un copil o poate vedea iar imaginile cu peisaje ireale completează perfect povestea. Natura este perfectă, oamenii sunt buni și speranța în umanitate este restaurată.

Deși prezintă o viziune idealizată asupra lumii în general și a călătoriilor în mod special,filmul poate fi un punct de pornire în regândirea modului în care călătorim și de ce nu o inspirație pentru destinațiile viitoare. Eu știu sigur că am pus pe lista Islanda și Fiji.

Este un film perfect pentru o seară ploioasă de toamnă și un pretext să visezi cu ochii deschiși la următoarea vacanță.

P.S. Este disponibil pe Netflix.

Photos Unsplash & Unsplash

Cel mai frumos jurnal de călătorie

Locul meu preferat din București este librăria Cărturești de pe Arthur Verona. Casa aceea minunată, mirosul de lemn amestecat cu cel de cărți și ceai, podeaua care scârțâie creează o atmosferă perfectă în care pot să mă pierd câteva ore departe de agitația orașului.

Ultima vizită a venit și cu o mare descoperire pentru mine în materie de jurnale de călătorie. În timp ce îmi plimbam privirea pe raftul de jos dintr-un colț de la etaj văd un titlu simplu pe un fundal gri: Călătorii prin Europa. Nu știu dacă Bill Bryson este un scriitor sau călător cunoscut și eu am trăit pana acum sub o piatră dar numele lui nu-mi spunea nimic, însă am luat cartea fără a sta prea mult pe gânduri.

De la prima pagină am știut că e genul de carte pe care nu o poți lăsa din mână. Scrisă cu un umor fantastic, pe care nu prea l-am întâlnit până acum într-un jurnal de călătorie e genul de carte pe care ar fi mai bine să nu o citești în metrou dacă nu vrei să pari un nebun care râde de unul singur (like I did).

Bill se hotărăște să revadă Europa cu rucsacul în spate, la 20 de ani distanță de când a făcut asta pentru prima oară. Călătoria începe din cel mai nordic punct al Europei, Hammerfest, un orășel izolat în care Bill așteaptă apariția Aurorei Boreale.

Aventura continuă în Oslo, apoi în Copenhaga unde e nevoit sa plătească doar încercarea (nereușită) de a da un telefon, părăsește Parisul cu convingerea că singurul scop al șoferilor de acolo e să te omoare și rămâne fără cecurile de călătorie în Florența cazând victimă unui jaf „minor”.

Sunt orașe care îl încântă și îl dezamăgesc deopotrivă, unele în care reușește să regăsească farmecul de altă dată și amintirile îi sunt mai vii ca niciodată, iar finalul îl găsește în Istanbul aflat în fața unei mari dileme: să continue spre Asia sau să revină acasă.

Pentru cei pasionați de roadtripuri este cartea ideală și asa cum o descriu cei de la Library Journal este „o carte pentru toți cei care călătoresc luând diferite mijloace de transport sau stând în fotoliu”.

 

 

5 cărți cu dor de ducă

Chiar dacă numărăm cu nostalgie ultimele zile de vară, nimic nu ne împiedică să visăm în continuare la toate locurile încă nedescoperite care ne așteaptă. Iar cărțile sunt cel mai bun mijloc prin care putem călători iar pentru mine cele de mai jos sunt fie inspirația pentru o călătorie într-un loc nou, fie îmi trezesc dorința de a revedea locuri în care am fost deja.

Un an în Provence – Peter Mayle

Cartea prezintă povestea unui cuplu britanic care încearcă să fugă de peisajul gri și monoton al Marii Britanii, cu speranța de a-și îndeplini visul de o viață: o casă în Provence, un tărâm idilic scăldat la sud de soarele Mediteranei și umbrit la nord de Alpii francezi. Odată cu renovarea casei vechi de două secole ce se întinde pe durata unui an, Peter Mayle învață să se bucure stilul de viață provensal și să accepte ritmul uneori prea lent al locului.

ProvencePhoto by Léonard Cotte on Unsplash

Zorba Grecul – Nikos Kazantzakis

Un roman clasic, a cărui celebră ecranizare îl are în rolul principal pe Anthony Quinn, cartea este povestea unei prietenii inedite, între doi bărbați cum nu se poate mai diferiți: unul în căutarea răspunsurilor în paginile cărților, celălalt trăind viața din plin fără regrete. Destinele lor se întâlnesc într-o zi furtunoasa în cafeneaua marinarilor din portul Pireu și deși nu este o carte de călătorie, toată povestea are pe fundal insula Creta, mirosul de portocali și migdalii infloriți. E o carte care te îndeamnă sa o lași jos și sa te bucuri de viață, pe care mi-as dori să o recitesc pe o plajă din Creta.

DSC_0095

Sub soarele Toscanei – Frances Mayes

O carte similară cu Un an în Provence, doar că de această dată povestea se mută în Cortona, un oraș pitoresc de pe dealurile Toscanei unde autoarea încearcă să își repare și viața ei odată cu renovarea vilei vechi ce stă să se dărâme. Mayes reușește să surprindă perfect atmosfera romantică a Toscanei, chiar dacă pe alocuri scrierea abundă în clișee.

Toscana

Poftă de ciocolată – Care Santos

O călătorie în timp ce se întinde pe trei secole, cartea prezintă destinul a trei femei legate prin pasiunea pentru ciocolata și o ciocolatiera de porțelan fin cu o inscripție misterioasă. Am descoperit aceasta carte datorita Dianei, al cărei review plin de finețe îl puteți găsi aici. Iar eu odată ce am lăsat cartea din mana am rămas cu o dorință arzătoare de a revedea Barcelona.

BCN

Tangoul vechii gărzi – Arturo Perez Reverte

Într-un roman pe care nu-l poți lăsa din mână, descoperi într-un ritm alert o poveste de dragoste fascinantă plină de trădări și intrigi, cu multe întorsături de situație, care reînvie după fiecare regăsire.  Povestea începe pe străzile ascunse ale Buenos Aires-ului în căutarea tangoului perfect, continuă pe riviera franceză într-un decor plin de lux și opulență și se incheie neașteptat în Sorrento patru decenii mai târziu.

Nisa

Ce alte cărți v-au făcut sa rezervați bilete de avion imediat ce ați dat ultima pagina?

O mansardă în Strasbourg

Îmi amintesc perfect ziua geroasă de Februarie în care am descoperit fără să vrem hotelul visurilor noastre. După un drum lung și obositor am ajuns în Strasbourg pe o ninsoare ca în povesti, iar când am primit cheile de la cameră nu ne-am imaginat surpriza care ne aștepta la ultimul etaj. Am fost cuprinși de o bucurie copilărească atunci când în spatele ușilor am descoperit mansarda primitoare, care ar fi făcut să suspine mulți scriitori aflați în căutarea inspirației. Bârnele vechi de lemn ce au fost martore atâtor întâmplări de-a lungul vremurilor emanau o căldură liniștitoare iar priveliștea asupra Pieței Kleber acoperită de zăpadă făceau din cameră o poveste în sine din care nu ai fi vrut să ieși.

Hotel Kleber Strasbourg

Strasbourg

După ce ne-am desprins cu greu din cameră, am plecat în explorarea orașului care pana la urma s-a tranformat într-un tur al cafenelelor din cauza frigului care nu ne-a lăsat să hoinărim prea mult pe străzi.

StrasbourgStrasbourg

Aveam să revenim aici peste doi ani, cu vremea de partea noastră de această dată, dar uneori călătoriile nu sunt doar despre locurile vizitate ci și despre amintirile pe care ți le trezește o casă cu mansardă.

Orașe de poveste: Piran (Slovenia)

Mi s-a întâmplat de multe ori în călătoriile mele ca orașe pe care visam de mult să le văd să mă dezamăgească, iar altele care nici măcar nu erau pe lista mea să mă surprindă atât de mult încât să regret că nu am alocat mai mult timp pentru a le descoperi.

Din a doua categorie face parte Piran, un oraș mic și pitoresc la marea Adriatică supranumit și Veneția Sloveniei, pe care as fi vrut sa îl explorez mai în tihnă. Având o poziție privilegiată chiar în vârful peninsulei Istria, nu e de mirare că și drumul până acolo, care șerpuiește pe coasta mării iți oferă peisaje spectaculoase oriunde întorci privirea.

Piran Slovenia

Odată ajuns acolo nu ai nevoie de hartă și cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla este să te rătăcești pe străduțele înguste unde încă mai poți descoperi artizani autentici.

Piran Slovenia

Dacă totuși vrei sa mergi la sigur, nu trebuie sa ratezi trei locuri de poveste:

Piața Tartini

Dedicată celui mai faimos om din Piran – Giuseppe Tartini, compozitorul care s-a născut într-o casă din apropiere, piața este raiul pasionaților de fotografie. Casele pastelate stau înșirate perfect în semicerc, ascultând exclamațiile de încântare ale trecătorilor. Însă cea mai celebră casă  nu e cea în care s-a născut Tartini, ci casa unui negustor venețian care în vizitele lui dese în Piran s-a îndrăgostit de o localnică. Povestea de dragoste a devenit rapid subiect de discuție în oraș și atunci negustorul i-a construit iubitei un mic palat, iar pe zidurile lui încă mai stă și astăzi inscripția: Lasa pur dir (Lasă-i să vorbească).

Piran Slovenia (2)

Piran Slovenia (3)

Piran Slovenia

Catedrala St. George

După ce ai admirat casele colorate din piață, dacă iți ridici privirea nu ai cum să nu observi un turn care se înalță în zare. Este turnul cu clopot al Catedralei St. George, construit după modelul mult mai celebrului San Marco din Veneția. După ce ai urcat din piață pe străduțele abrupte ca să ajungi la el, te mai așteaptă încă o încercare:  147 de trepte înguste care te duc în vârful turnului. Efortul însă iți va fi răsplătit cu priveliști unice asupra orașului și golfului.

Piran Slovenia

Piran Slovenia (13)

Zidurile Orașului

Am continuat periplul spre zidurile orașului, anticipând priveliștile pe care ni le va oferi de la înălțime. Traseul începe de undeva din spatele catedralei și continua în jos spre mare, plonjând în apele limpezi și albastre. De sus se vede o plaja semi sălbatica cu pietre destul de mari, ce părea a fi preferata de nudiști :).

Piran Slovenia (7)

Piran Slovenia

După atâta mers pe jos, nu are cum să nu ți se facă foame, dar ai noroc și ești în locul potrivit. Gastronomia orașului, după cum era de așteptat, este renumita pentru pește și fructe de mare proaspăt aduse de pescarii din golf. Fiind atât de aproape de Italia, cea mai bună alegere în materie de desert va fi bineînțeles o înghețată.

Cum ajungi:

Cel mai ușor ajungi cu mașina iar dacă ești în vacanță în Croația sau într-un city break la Veneția merită să iți rezervi o jumate de zi ca să descoperi această minunăție. Pe timpul verii din Veneția sunt și ferryboats spre Piran, iar cel mai apropiat aeroport e cel din Trieste (Italia).

Dacă ai mai mult timp:

O descoperire duce mereu la alta asa că poți să mai adaugi pe lista încă două orașe. La o distantă de câțiva km se afla Izola, un loc mai „sălbatic” care și-a păstrat originile pescărești. La polul opus e Portoroz, un oraș glam cu hoteluri de cinci stele, cazino și o promenadă care te duc cu gândul la stațiunile strălucitoare de pe Coasta de Azur.

 

10 lucruri pe care să le încerci în Valencia

Valencia este încă un oraș neinvadat de turiști dar care oferă la fel de multe opțiuni ca mult mai cunoscutele Barcelona și Madrid. Fie că vrei să te bucuri de plajă sau de istoria orașului, ești pasionat de gastronomia spaniola sau vrei să vezi cum ar putea arăta orașul viitorului, Valencia nu te va dezamăgi.

Top 10 Valencia

1. Grădinile Turia

Am luat la pas Grădinile Turia, care pe lângă frumusețea peisajului au și o poveste impresionantă din care putem învăța multe. Amenajate în fosta albie a râului Turia care a fost deviat în afara orașului în urma unei inundații devastatoare, grădinile sunt dovada vie că oricând o poți lua de la capăt și te poți transforma în ceva și mai spectaculos. Aici vă întâlniți de la prima oră cu buna dispoziție tipic spaniola: oameni ieșiți la alergat sau pe biciclete, cei care își savurează cafeaua citind ziarul pe o banca, familii cu copii sau cu căței, toți afișează un zâmbet cald și sincer care are puterea să iți transforme ziua.

Valencia

Valencia

2. Centrul Vechi

Am plecat pe urmele istoriei într-o plimbare pe străduțele din centrul vechi. Ne-am lăsat  în voia pașilor și  am descoperit farmecul orașului vechi și măiestria arhitecților din trecut.

Valencia

Valencia

3. Bioparc

Am vizitat toate continentele într-o singură zi în Bioparc, o gradină zoologica făcută cu respect și dragoste pentru animale, având fiecare un mediu cat mai aproape de cel al originii lor. Deși eu nu sunt de acord cu grădinile zoologice, în Bioparc mi-am dat seama că animalele de aici chiar au primit o a doua șansă pe care altfel poate nu ar fi avut-o.

Valencia

20170323_132021

4. Parcul Gulliver

Am redevenit copii în Parcul Gulliver, uriașul din poveste ale cărui haine au devenit tobogane uriașe iar mâinile și picioarele pereți de cățărare. Fiind o construcție uriașă nu am reușit sa o prind într-o poza sugestiva asa că va las aici un link ca să va puteți face o idee cum arată.

5. Orașul Artelor și Științelor

Ne-am minunat de geniul arhitecților de la Orașul Artelor și Științelor și ne-am distrat în Muzeul de Științe făcând experimente amuzante atât pentru cei mari cât și pentru cei mici. Este un loc interactiv în care ești încurajat să iți folosești toate simțurile: poți să atingi, să miroși, să asculți. Pentru mine a fost o experiență complet nouă , diferită de orice mi-aș fi imaginat atunci când mă gândesc la cuvântul muzeu. Aici găsiți toate informațiile legate de prețuri, orar și diferitele expoziții temporare pe care le organizează.

Valencia

Valencia

Valencia

 

6. Oceanariu

Am descoperit viața marină la Oceanariu: pești de toate formele și culorile aduși din toate colțurile lumii, rechini, broaște țestoase uriașe, balene, căluți de mare le găsești pe toate acolo. Am admirat și spectacolul cu delfini, care n-a fost doar o punere în scena a cascadoriilor făcute de aceștia ci o adevărată lecție de conștientizare a impactului pe care îl avem asupra mediului  și de cum putem proteja natura prin gesturi mici dar cu impact mare.

Valencia

 

Valencia

7. Plaja

Am avut parte de vremea perfectă pentru a ne bucura de briza marii. Plaja la început de aprilie era destul de populată și deși la 20 de grade nu mi se părea că e cazul de costum de baie, erau destul de multi curajoși care vroiau sa prindă primul bronz al anului.

Valencia

8. Hop on-Hop off bus

De când călătorim în trei asta ni se pare una dintre cele mai bune variante să bifezi toate obiectivele turistice fără prea multa planificare și research din partea noastră. Un bilet pentru două zile costa 17 Euro de persoană și există două trasee: unul care merge înspre Orașul Științelor și zona de plaja iar celălalt acoperă traseul turistic din centrul vechi mergând apoi spre Bioparc.

Valencia

9. Gastronomie

Paella, fructe de mare și Sangria sunt cele trei cuvinte care caracterizează perfect gastronomia locului. Aici este raiul iubitorilor de peste și fructe de mare pe care le găsești în fiecare zi proaspete, gătite simplu doar cu ingrediente locale.

Valencia

20170324_185319 (2)

10. Shopping

Deși shoppingul nu este prioritatea noastră când mergem în vacanță, am observat că Valencia este puțin mai ieftină decât Madrid sau Barcelona. Poți alege să mergi fie în Corte Ingles celebra rețea de magazine din Spania, sau dacă ai răbdare poți descoperi magazinele artizanale cu produse din piele renumite pentru calitatea lor.

Când să mergi și cum ajungi:

Valencia se bucură de zile însorite mai tot timpul anului și chiar și în lunile de iarnă temperaturile rar scad sub 10 grade, asa că poți merge liniștit în extrasezon când turiștii sunt puțini iar preturile la zbor și cazare mult mai scăzute.

Spre Valencia sunt zboruri directe atât de linie operate de Tarom dar și low-cost oferite de Blue Air sau Wizz Air și din cate observat eu prețurile nu diferă foarte mult intre companii.

Dacă ai mai mult timp:

Poți sa închiriezi o mașină și sa străbați Costa Blanca de la un capăt la altul cu opriri în stațiuni renumite ca Alicante și Benidorm sau mai puțin renumite dar la fel de frumoase cum sunt Gandia sau Altea. Toate au un comun plaje late cu nisip fin și apa albastră, mâncare delicioasa și Sangria pe măsură.

Perlele Marii Adriatice

Am început să scriu acest text de pe plaja din Porec,  un mic orășel de pe riviera croată prezentat în broșura turistică drept „perla” Adriaticei. În timp ce mă documentez despre împrejurimi aflu că și celălalte orașe din Peninsula Istria își arogă același titlu așa că nu ne rămâne decât să vizităm tot șiragul de perle și să stabilim apoi care e cea mai prețioasă.

20170602_115600

La primele ore ale dimineții plaja e aproape goală (probabil și pentru ca încă nu suntem în plin sezon) așa că putem admira în liniște yachturile care se leagănă pe mare. Știu că multi preferă plajele cu nisip alb și fin, dar pentru mine plaja cu pietre e tot ce mi-am putut dori: toddlerul e ocupat toată ziua cu aruncatul pietrelor în apa, iar eu nu car pe mine nisip cat sa mai fac o plajă în camera. In plus asta face ca apa să fie limpede și  colorată în toate nuanțele de albastru și verde posibile. Win win pe toate parțile.

Porec Beach

 

În zare se vede „skyline-ul” orașului: clădiri vechi nu mai înalte de doua etaje cu turla catedralei înălțându-se printre ele, o imagine care te duce mai degrabă cu gândul la riviera italiana și dată fiind apropierea dintre cele doua țări influențele sunt evidente.

20170602_122837

Atmosfera relaxată în stil „la dolce vita” a făcut ca activitățile nostre sa se rezume la: plaja și plimbări pe străduțele abrupte și înguste, întrerupte pe alocuri de pauze de masă pline de fructe de mare și înghețată.

20170602_122734

Porec Old Town

Planul era ca în cele trei zile cat rămânem în zona sa vizitam toată Istria dar Porec-ul a fost dragoste la prima vedere așa ca ne-am desprins de el doar ca sa facem o vizită scurtă în orașul cu un nume mult prea romanesc: Pula.

Pula Amfitheatre

20170603_125044

20170603_124532

Pentru turiștii mai putini leneși decât noi, există multe alte opțiuni cu care sa va umpleți timpul:

  1. Turul orașelor din peninsulă: Rovinj, Vrsar, Opatija, Novigrad erau doar câteva din lista nostră.
  2. Plajă în fiecare zi în alt loc.
  3. Croazieră la apus: atât în Porec cât și în Pula erau foarte multe opțiuni, unele promiteau chiar și apariția delfinilor la ceas de seară.
  4. Parcuri de distracții: sunt foarte multe aquaparcuri în zonă precum și parcuri tematice gen Aventura sau Dino Land.
  5. Sporturi acvatice de toate felurile, cățărări și alte asemenea pentru dependenții de adrenalină.
  6. Degustare de vinuri sau o vizită la o plantație de măsline.
  7. Eat, sleep, repeat.

 

 

Un weekend la mare

Am decis să ascult de sfatul unei persoane mult mai experimentate în ale travel writingului și să încerc sa scriu constant. Chiar și doua fraze pe zi în pauza de cafea de la birou. Astăzi e o zi perfecta pentru acest exercițiu: ploaia de afară și Starbucks -ul de la parterul corporației asigură atmosfera propice pentru asta.

Așa ca astăzi m-am hotărât să vă povestesc despre cel mai recent weekend petrecut în Mamaia (și Constanța și Agigea ca să fiu foarte precisă)

După o hotărâre de moment am urcat în mașină și ne-am oprit direct pe plaja, deși vremea amintea mai degrabă de un început de toamnă și nu unul de vara.

Dar combinația dintre sunetul valurilor și briza marii pe o plaja (aproape) pustie te face sa treci cu vederea norii pregătiți de furtună.

Odată cu ploaia s-a dus și starea de contemplație și relaxare absolută, dar am recăpătat-o rapid pe terasa camerei de hotel cu priveliști spectaculoase spre lacul Siutghiol. Același efect au avut cafeaua buna și limonada cu căpșuni servite pe terasa de pe malul lacului.

Menționam în treacăt mai sus Constanța și Agigea.

Eu sunt foarte impresionată de cât de mult a evoluat Constanța ultimii ani. Odată cu renovarea centrului vechi și readucerea la viață a portului Tomis a renăscut și orașul ca destinație turistică și culinară, unde gastronomia este  practicată la rang de arta. Nu am plecat niciodată dezamăgită sau flămândă de la Bacaro din port  sau din Taverna Nikos de la marginea centrului vechi. Bazându-mă pe experiența mea din ultimii doi trei ani cu acest oraș eu cred ca poate concura cu succes cu alte orașe de renume de pe coaste mai azurii.

Și dacă tot veni vorba de mâncare știu ca Agigea nu sună tocmai a loc de petrecut vacanta dar spre fericirea iubitorilor de pește și fructe de mare acolo s-a dezvoltat un adevărat rai al gurmanzilor. Atât Pescăria lui Matei cat și Golful Pescarilor se întrec în preparate care de care mai gustoase și oferă bonus cate o plaja mica și frumoasa care încă și-a păstrat aspectul „sălbatic”. Iar dacă descrierea de mai sus nu e suficienta, sper ca pozele de mai jos sa vă convingă.

E drept ca pana acum am povestit doar despre lucrurile frumoase și plăcute dar din păcate mai sunt încă multe de îmbunătățit: calitatea serviciilor și a oamenilor încă lasă de dorit în multe locuri fie ele hoteluri sau terase, iar ca să beneficiezi cât de cât de condiții decente trebuie sa plătești un preț premium.

Dar as vrea să concluzionez într-o nota pozitiva deoarece eu chiar cred ca lucrurile au evoluat mult în ultimii ani: plaje late cu nisip fin, apa mult mai curată, mâncare bună și de ce nu, cluburi de fițe sau pentru cei pasionați de asta.

Dacă nici voi (la fel ca și mine) nu mai erați dispuși sa acordați vreo șansă litoralului românesc v-aș sfătui călduros să vă reconsiderați poziția . Cred ca veți avea parte de câteva surprize foarte plăcute.

Culorile Greciei

2015 a fost anul rezoluțiilor împlinite care s-au tradus în trei destinații noi: Londra, Nisa și Grecia.

De-a lungul timpului am ocolit Grecia ca destinație de vacanta deși pare să exercite o atracție aparte și cei care merg acolo se întorc îndrăgostiți iremediabil de tara și de stilul de viață al oamenilor. Cred că acesta a fost de fapt și unul din motive, toaaataaaa lumea mergea acolo vară de vară, Grecia fiind un fel de confort food al călătoriilor. Într-un final am decis să-i acordam și noi o șansă așa că am mers la un început de octombrie însorit, cu apa caldă și liniște deplină, spre deja celebra destinație Halkidiki.

După un drum lung cu mașina, am ajuns direct pe plaja din Psakoudia, un sat din Sithonia – brațul cel mai frumos din regiune după spusele cunoscătorilor.

DSC_0102

DSC_0140

Ora târzie și oboseala după multe ore pe drum au făcut ca prima impresie sa nu fie și cea mai bună impresie, asta până a doua zi dimineață când m-am trezit cu soarele bătând în geam.

DSC_0095

Eu nu am să laud mâncarea,  atmosfera sau oamenii de acolo. Au făcut și vor mai face asta oamenii mai pricepuți în ale cuvintelor.

DSC_0029Eu voi lăsa fotografiile să vorbească despre culorile Greciei: albastrul de toate felurile al mării, auriul răsăriturilor și sângeriul apusurilor, culori care contrastează și se completează în același timp.

DSC_0067

DSC_0143

Dacă și voi faceți parte din categoria scepticilor în ceea ce privește Grecia ca destinație de vară, încercați să ii dați o șansa. Veți fi plăcut surprinși.